Motto:

“ Nu stiu altii cum sunt , dar eu cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca….”

Ion Creanga “Amintiri din copilarie

Irina ma cheama si m-am nascut in comuna Tarcau, judetul Neamt , in anul 1926 pe 26 septembrie,

din parintii Alexandru si Elena Huian, fiica unui om onest si gospodar, binevazut in localitate.

Parintii mei erau frumosi amandoi.

Tatal meu a avut patru sotii, nu din vina lui ci a sortii. Din prima casatorie a avut doi baieti Nicolae si Ion, mama lor a murit de boala pulmonara. Tataia era la Marasti, in primul razboi mondial 1914- 1916. A venit , a ingropat-o si baietii au mers la orfelinat. Din a doua casatorie a avut un baiat Alexandru , dar si mama lui a murit ca si prima, a murit la spital la Hangu de scarlatina. O perioada l-a ajutat pe “ Tataia” o cumnata de la Carnu. S-a recasatorit cu a treia si asta a murit la nastere si a ramas sora Ileana pe care a crescut-o o femeie 2 ani , cand tatal meu a gasit-o pe /’ mamaia”care avea 20 de ani si “tataia “ 34.

mamaia venise ca ii murise mama si bunicul nu mai facea fata cu cei 6 7 copii. Fratela cel mai mare avea 15 ani , iar al doilea avea TBC ganglionar. S-a vindecat dupa ce a fost trimis la mare si a trait 82 de ani.Mamaia a avut sapte copii, primul Mihai a murit mic si am urmat Magdalena, Savin, eu Irina, Maricica, Ticu si Vasile. Astazi, cand scriu, traieste Ileana de 88 ani, Magdalena de 85 ani, eu de 82 , Maricica de 80 si Vasile de 74 ani. Au murit Niculita, Ionica, Sandu, Savin si Ticu.

– M-am nascut intr-o casa batraneasca de care nu imi aduc aminte, la trei ani familia s-a mutat intr-o casa noua care exista si azi. De cea veche stiu ca aveam o vecina lelea Smaranda, care venea probabil des la noi, facuse scoala de moase la Iasi. Cand trecea pe drum, dincolo de apa ma striga : Rina, Rina ! Si eu plangeam si plangeam pe cararea ce mergea spre parau si strigam : Roie hei ! si cadeam jos.

Am crescut greu, eram slabuta. Am facut scoala primara la scoala ce se afla vecina cu casa batraneasca in care traia fratele Niculita , sanitar si cantaret la biserica si care avea doi copii. Sotia lui a facut scoala de noua si tot in numeroasa familie a fost pus… Iliuta care a murit la varsta de 50 de ani. Am facut 5 ani la scoala primara, am luat trei ani premiul doi , dar in clasa a IV si a V a am luat premiul I si o diploma de la “Tinerimea Romana”. Am primit cartea “Cuore” .

Copilaria a fost foarte frumoasa si curata. De mica imi placuse un mos “Moroseanu” pe care -il angajase Tataia , care avea serviciul la Societatea Forestiera Albina si era prea putin acasa.

Biata Mamaia era si ea slabuta si avea foarte multe obligatii. De mica am ajutat dupa puterile mele la treburi: la fan ,la plivit in gradina pe la bucatarie. Mi-a placut lucrul. Am invatat de mica sa cos rauri pe ii, sa torc si sa impletesc, dar aveam timp si de joaca. Imi placea in mod deosebit scaldatul in parau si prindeam peste cu furculita si cu ceaunul de mamaliga legat cu o carpa neagra si cu o gaura la mijloc

pe unde intrau boisteni. Aveam si un cos de sarma in fundul caruia puneam mamaliga cu faina de grau. Boistenii ii facea tataia fripti pe o lespede de piatra pusa la gura sobei. Paraul era raiul nostru dar uneori venea dupa ploi, puhoi care ne lua puntile si ne izola. Bagam capul in perna de zgomotul infricosator al apei cu mal care aducea copaci cazuti din radacini si alte lemne .Aveam vaci si ne hraneam cu laptele lor si cu produse din lapte. Invatasem sa la mulg pe cele mai blande. Le duceam pe deal si daca nu veneau seara mergeam dupa ele. Le strigam ‘ninea ,Mandruto, Galbenuto” si cand nu le gaseam strigam asa plangand.

Vara mergeam la fragi, la zmeura, dar mai ales cand am crescut mergeam la fan la “ Fanatul Atei” la “ Crivaia”, la “ Murgoci” si “ Frasinaru’. La “ Fanatul Atei” stateam cate o saptamana si aveam un grajd unde tinea iarna oile. Era un fel de platou cu un izvor. Gateam pe vatra improvizata din pietre, faceam mamaliga la cujba si mancam oua, branza, salate, cartofi si provizii ce le aduceam in spate de acasa. Barbatii coseau si noi fetele ( eu si Maricica) imprastiam brazdele si le intorceam si cand erau uscate, adunam fanul in capite. Eram in al noualea cer cand mergea si tataia uneori cu noi. Mosu Morosanu ma lauda si eu ca sa ma dau mare munceam cu mai mult sarg.

Seara faceam foc, cantam si stateam la povesti si cu alti oameni care aveau loc acolo. Culegeam ciuperci pe care le coceam pe jaratic. Mosu Morosanu cand cand vedea ca fanul e uscat si vine ploaie, injura de mama focului, iar cand incepea sa fulgere si sa tune isi scotea palaria si se inchina. Era o zi de sarbatoare ” Sfantul Pantelimon” si noi am hotarat sa mergem la Brates la Unchesu Dumitru ( fratele mamei)

si dimineata sa mergem la smeura. Nu am vazut de sus ca erau nori aducatori de furtuna si cand ne-am vazut cu Mosu ne-a avertizat ca vine o vreme rea. asa a fost, a inceput o ploaie cu gheata lata si colturoasa. venea in valuri mari. noi mergeam si ne inchinam. . Am ajuns la unchesu si matusa ne-a dat haine de-ale ei sa le uscam pe ale noastre pe soba, ca ei faceau foc.

Zmeura era buna colo unde erau rugii plini de boabe dar pe langa juliturile ce ni le faceau crengile din parchet , gaseam si un musafir amator de zmeura” ursul” sau cate un sarpe deranjat de noi.Era greu poate, dar era si frumos – urcam aproape un …… pe ” cheie” sau jumatate de kilometru pe Ata unde era mai abrupt.Mosul facea prepeleci pentru capite. Noi faceam tavaluci de fan de pe deal, iar Mosu facea capite. Intr-o sambata zicea ca il dor picioarele si ca nu poate. Am plecat spre casa ,iar el a ramas sa stranga si sa ascunda sculele. noi am coborat in fuga si ne opream in cate un copac. Mamaia ne astepta cu mancare si apa calda dupa ce am mancat am zis sa ii lase mancare calda si pentru Mosu.

El insa venise de mult si era culcat in podul grajdului in fan. Avea acolo lazi goale cu chei la brau ca avea o curea lata cu buzunare si se lauda la un pahar ca ” Huian ii lasa casa pe mana lui” ceeace nu era adevarat si o deranja pe mamaia.Tataia era indulgent cu el , ca avea nevoie si era si muncitor.

Am facut cinci clase primare la Tarcau cu mai multi invatatori/; Bogdan, Zaharia si Doamna Zaharia.

Am avut un coleg care a devenit medic din motive binedeterminate, desi a inceput cu scoala normala. In familia lui s-au imbolnavit de TBC. Chiar si el a fost bolnav. Costel Dumbraveanu un baiat bine facut , cu parul numai bucle care canta si dansa frumos. o alta prietena si colega a murit in clasa a III a de liceu. am fost date la liceul industria , in situatia ca nu il pot absolvi sa am o meserie.

Si la liceu m-am evidentiat oarecum la invatatura terminand ca sef de promotie. Mi-a fost draga scoala si lucrul si cea mai mare pedeapsa ar fi fost sa ma retraga. Am stat la gazde in diverse locuri cu colege si consatence. Din clasa a III a am stat cu sora mea Maricica . Intr-un an am stat la gara mica unde avea tataia o camera Acolo venea trenul mic care pleca la Tarcau de la poarta si unde mamaia, la ora 6 dimineata ne punea sticla cu lapte si de la brutarie o paine ce o lua mecanicul pentru noi.

Asta a continuat pana am terminat scoala, chiar daca stateam la gazda si ne imbiam cu Maricica cine sa se duca in pauza de doua ore de la pranz sa le ia.

Am stat in clasa I la un executor judecatoresc pe care il chema Bizinel Manoliu, avea o menajera care la inceputul lunii ne facea mancare buna, apoi treceam pe grau fiert, fasole, cartofi. Avea si doi baieti, ca erau doua case in curte. Am mai stat la un fel de nasa a Magdalenei, care avea doua fete. Facea luni un bors de loboda, din care mancam luni toti si restul eu toata saptamana. Domnul era sofer , avea camion . Pe platforma camionului faceam spectacole. eram intr-o mahala de lipoveni si copiii lor veneau la spectacol.Aveam un cufar, nu valiza,si acolo mai aveam cate ceva bun si-l incuiam dar” eram pradata” de una din fetele lor. Am mai stat la un fel de matusa, insa si aici era o familie Daranga si Tzatza Lutza era bunica lor,in Precista inspre Eigler, o fabrica de plapumi. cu fiica ei cu trei copii si care avea sotul arestat. Apoi am stat cu trei surori si cu Erzsi colega mea, la o gazda bunica fetelor care era plapumareasa. Faceam multe nazdravanii. Zicea ca eu dau din picioare in somn si dau plapuma jos. Era un pat dublu in care dormeam patru fete si daca ne descopeream trageam plapuma de la vecine. matusa “Tata Luta”nu mai prea ne avea la suflet ca nu-i dadea tataia bani de cheltuiala insa eu mergeam la gara mica si pentru asta imi zicea “druma”. era destul de departe de scoala si cum noi aveam ore si dupaamiaza, mancam pe fuga si ma tot durea stomacul,plus ca incepusera pregatirile de razboi si nu mai era painea buna. Am mai stat la o gazda la o doamna , doamna care avea o fiica si ii murise sotul. venise cu o valizuta mica din Basarabia. Acolo ne-am simtit foarte bine si am avut multe sacasa mancare, in trei zile mancam tot side invatat. Am pomenit-o mult in viata pe doamna Mitoseru. si ea s-a mutat de unde statea. Am stat unde ne faceam singure mancare. Colega avea pe pereti tablou cu bunicii si sora mea se aseza in fata tablourilor sile spunea “bunelule ai grija si spune-i bunicii sa ne faca ceva de mancare” si fie de la ea, sau de la noi venea cineva si ne aducea mancare.De fapt am avut mereu cont deschis de tataia la bacaniile de aproape de unde mai puteam lua cate ceva. aveam si la o mercerie si eu daca aveam nevoie de (.papiote..) ace, etc, am facut odata bon in numele lui tataia si mi-am primit rasplata nu in bataie ci morala care era mai greu de suportat.

Am mai stat pe o strada care se termina in parc si de unde luam cetina de pini si faceam focul.Am stat pe Lapusneanu, unde cand era tataia foarte bolnav a vrut sa ne retraga de la scoala.

_ Hai sa dam un examen de bursa sa terminati scoala. Vasilica Dumbraveanu s-a rugat de tataia :

— Nu retrageti fetele! Am o casa cu camere goale si pot sa stea acolo. Am stat acolo in 1945- 1946 . aduceam de acasa mancare, in trei zile mancam tot si apoi trageam mata de coada….

Am absolvit cu bine scoala si dupa ce am petrecut in vacanta am plecat la Segarcea, la invitatia lui” Badia”.

A venit razboiul . Fusesem invitate de Badia sa mergem la Segarcea ca veni-se un camion la Brosteni si sa mergenm cu el dar aveam rufele la spalat si nu am putut pleca ( nu aveam multe toalete si nici nu stiu daca Tataia ar fi fost de acord).

Au inceput vremuri mai grele cu multe greutati si pericole. A venit frontul aproape de noi pe la Targu Neamt. aveam in sat graniceri dintre ei ne imprietenisem cu un doctor de la Zalau, Teofil Cretu a fost un candidat , a cerut-o in casatorie. Familia lui a fost refugiata la Tarcau. Pana sa termine scoala s-a razgandit. El venea la noi ca la sezatoare, considerand ca-si vede familia lui cu o sora si o mama. Ne aducea carti pe care le citem si le comentam. trimitea ordonanta la Piatra Neamt si aducea prajituri. Am organizat si serbare in vederea ajutorarii celor ce fugisera de front. Am organizat si dans cu orchestra improvizata de militari. Am facut cheta pentru fonduri. in acea perioada Magdalena l-a cunoscut pe viitorul sot. Era pericol de tifos exantematic din cauza ca oamenii nu aveau conditii de trai omenesti. ne-am imprietenit cu o familie Cretu, care se compunea din doua fete si doi baieti. Unul din baieti , Teofil, era refugiat de la (Odesa sau …) si cand a venit m-au sorocit fetele sa ma casatoresc cu el ceea ce nu s-a intamplat.

Am plecat la Segarcea cu gandul sa raman.

De fapt ” Badia” a vrut sa ne scoata in lume. El era acolo o personalitate si dorea mai ales pentru mine sa-mi aranjeze o partida buna. In fine a fost invitata familia Nanca la Segarcea si ne-a pus fata in fata pe mine si Cornel, si m-a pus intr-o situatie ca nu am putut sa spun decat ca imi place Cornel , desi il vedeam pentru prima data si plus de asta il putea intreba pe el daca ii place de mine” asta gen de democratie”. Maricica s-a intors acasa la tarcau ca urma sa mearga la scoala. Am intrat serios la treaba, ca Tanti nascuse pe Mariana . Spalam, calcam, faceam curatenie si lucram diverse la masina de cusut. Se gaseau de toate, ca ” Badia” era sef contabil si veneau cu lapte cu struguri , cu legume de la gradina, miere, branza etc, cred ca erau la un pret derizoriu. Savin era la crama unde facea practica de pivnicer. Ne-a luat la vie sa mancam struguri cu roua. M-am plimbat deasupra Segarcei cu un avion de vanatoare. Dupa ce l-am cunoscut pe Cornel, a venit la cateva zile sa ridice un vagon de cherestea de la Tarcau, pentru casa lui badia Minica. M-a invitat la Craiova. S-a hotarat sa ma casatoresc cu Cornel.

A venit botezul Marianei , la care a venit si Tataia. L-a cunoscut pe Cornel si mi-a atras atentia ca este mai in varsta ca mine, ca vorbeste putin si nu e elegant in tot timpul. In zece noiembrie am avut nunta la care nu a mai venit decat Mamaia si badia Ionica si cumnata. Toata noaptea nu am dormit si am plans ca ca badia a fost nemultumit ca nu a adus cadou si a trimis si a luat un servici de vase de bucatarie. Nunta a fost frumoasa . Am avut trasuri si cai regali, dar era un noroi grozav. Nu s-au dat bani la nunta.

Dupa vise te trezesti la realitate. Am ramas cu familia ” Babica si cumnata Victoria”. Eram ca o zapacita. M-am trezit din nou la realitate cand am ramas gravida si am avut o sarcina dificila. Nu eram inteleasa crezandu-se ca il speculez pe Cornel. Mi s-a imputat ca mi-a facut poftele , mi-a luat sosoni si eu am spus ca nu am cerut nimic si au spus ca daca mi se oferea un avion il primeam. Mi s-a atras atentia ca nunta s-a facut gratis(…) Cat am fost gravida am venit si la Tarcau. deja erau vremuri grele cu banii.

Au trecut multe si s-a nascut Petre. Gasisem dragostea pe care o cautam. Ma ocupam de el si-mi admiram odorul. Noi am ramas in casa batraneasca si cumnatul s-a mutat in casa de la sosea, noua si dotata corespunzator. A venit stabilizarea si greutati, nu le-au schimbat bani, desi aveau destui. Nu avea bani sa plateasca spitalul. A fost nevoit sa duca un sac de faina. in schimb s-a facut cu mare pregatire inaugurarea casei, unde a adus muzica de la Craiova, insa in noaptea aia s-a facut abdicarea regelui si nu s-a putut petrece.

Nu mai am in minte ordinea evenimentelor… a venit si nationalizarea… dar am uitat sa spun ca marti dupa nunta Cornel a fost ridicat si casa perchezitionata. A stat o saptamana. L-am vizitat cu Nasu.. L-au si tuns. Inceputul era stabilit pentru tot restul vietii. Si la Nationalizare l-au arestat si eu eram insarcinata deja cu Nelu. Au luat tot ce era la moara ,caii , trasura, cladirea…Dupa asta a lucrat Cornel onorific , motivand ca moara fusese in reparatii si nu erau siguri ca merge. Ii dadea tain asa cum primea personalul inainte. Cand avea Nelu sase saptamani, am mers la Segarcea si s-a angajat la SMT , unde a lucrat zece ani fara 10 zile , fapt pentru care nu au vrut sa dea pensie la copii dupa moartea lui la Periprava.

Cornel si-a gasit gazda in Segarcea impreuna cu fratele lui.Manca la cantina si seara de acasa in borcane. Venea la inceput odata pe saptamana.

A venit si Florin. L-am nascut la Segarcea. Si (…) au trecut anii a trecut si o parte din viata grea . Am inceput sa lucrez vecinelor si apoi la altii. Au crescut si copiii care ne umpleau viata. Il asteptau pe Cornel si ii lua pe toti pe bicicleta. Erau foarte fericiti cand erau cu tatal lor.

Stiu ca am avut de suferit foarte mult. Am ramas cu responsabilitati imediat dupa casatorie. Am fost inconjurata de oameni rai care cautau sa se evidentieze ingropandu-ne pe noi. De fapt pe Cornel l-a si ingropat. Am lucrat din 1948, dupa Nationalizare si la tigan si la sarac si la bogat. Dupa ce am reusit sa am serviciu mi-am schimbat oarecum si clientele.

Tot timpul am fost stresata privind problemele mele financiare, materiale si morale. M-am luptat pe cat am putut si chiar mai mult. Am impartit viata mai mult cu Babica decat cu tatal copiilor. Dumnezeu m-a intarit sa fac fata pe cat am putut nu pe cat as fi dorit… Nu stiu ce voi mai scrie ,dar doresc din suflet ca acesti doi copii care mi-au ramas si carora le port grija in virtutea responsabilitatilor de mama sa se inteleaga si sa ierte cate o greseala unul celuilalt. N-o uitati nici pe Anca . E tot a noastra si ea a fost lipsita de grija si de dragostea tatalui ei. Eu zic ca Dumnezeu sa va aiba in grija sa!