Kurjatko Andrei , născut la Subcetate în 24 august 1912, în vremea când Banatul făcea parte din Imperiul Austro – Ungar. Mama Fekete Aurica ( Aranka) . Tata Kurjatko Rudolf? Şef de gară la Pischia. Aranka a avut două fete : Martika şi Ildiko . Marta s-a căsătorit cu un frate al mamei, Iozsi, cu dispensa. Au avut o fată Fekete Eva, care a trăit la Budapesta . Fata mai mică, Ildiko s-a căsătorit Bikfalvi şi a avut gemeni (o fată Ildiko şi un băiat Andreas). În timpul primului război mondial Andrei era copil de 4 anişori. În 1918 a avut loc Marea Unire. Banatul şi Transilvania au revenit României fapt ce a trasat graniţă intre membrii familiei. Unii au rămas la Budapesta , alţii în România. Nu ştiu exact unde a făcut Andrei şcoala primară, dar cred că la Arad. În 1925- 1926 era în clasa a IV de liceu la Liceul romano-catolic din Arad. În 1930 a absolvit clasa a VII – a a aceluiaşi liceu şi în 1931 dă Bacalaureatul la Liceul Moise Nicoară din Arad. Ştiu că a intrat la facultatea de medicina din Cluj. În 1933 consulatul Italiei certifică autenticitatea diplomei de bacalaureat. În urma unor mişcări interetnice se salvează din Cluj cu mai multi studenţi la medicina şi se înscrie la facultatea de medicină de la Bologna. Un prieten, pictor, Kisfaludi Dala Bela, îl ajută cu şederea în Italia. Erau vremuri grele pentru toţi . Au făcut şi foame. Imi amintesc cum povestea de un colet venit din România unde salamul l-au pus într-o cutie cu cenuşă să se păstreze în timpul transportului. Era gata – gata să se strice pană la destinaţie. În 1937 termina medicina la Bologna, îşi ia toate examenele şi primeşte diploma la 22 noiembrie 1937. Întors în România este nevoit să dea din nou toate examenele şi în şedinţa din 18 mai 1938 Consiliul Consultativ al facultăţii de medicină din Cluj declară diploma de doctor în medicină şi chirurgie obţinută la Bologna, echivalentă cu diploma de doctor în medicină şi chirurgie a facultăţii din Cluj. A fost repartizat ca tânăr medic pentru stagiatură, într-una din comunele din vecinătatea oraşului Reşiţa. La începutul carierei nu a avut prea mult succes. Făcea naveta cu motocicleta când era timp frumos şi aştepta cu răbdare să vină pacienţii care întârziau să apară. Într-o zi a sosit un bătrânel din satele învecinate şi s-a plâns de dureri în zona abdominală. L-a consultat cu multă atenţie şi i-a spus ca este nevoie de operaţie din cauza herniei de care suferea. Bătrânul s-a codit. Medicul i-a spus că dacă nu se operează în trei zile moare. Bătrânul a plecat foarte supărat şi pe tot drumul de întoarcere prin satele bănăţene cu cine se întâlnea ii spunea că este un doctor prost care a zis că el moare în trei zile. Întâmplarea face ca tânărul doctor să fi avut dreptate şi bătrânul moare după trei zile. Să fi văzut ce cozi erau după aceea şi cum curgeau onorariile în produse agricole. A fost o perioadă bună. A venit războiul şi a plecat pe front, ca medic la Crucea Roşie. Avea o ordonanţă nostimă pe nume Triţă Fănita. Păduchii i-au năpădit. Erau vremuri groaznice. Când simţea că mişcă ceva în păr chema pe Triţă Fănita care prindea dăunătorul cu şerveţel şi îl omora fără să îl atingă deoarece era pericol de răspândire a bolilor. Holera făcea ravagii. În Bucureşti au fost bombardaţi de americani. S-au nimerit la Gara de Nord lângă Palatul regal.

Din prima căsătorie nu ştiu prea multe. Cred că s-au luat din dragoste. Au avut doi băieţi, Ladislau ( Laci) şi Thomas. Băieţii creşteau frumos, când au apărut semne ale neînţelegerilor în familie. Soţia a cerut în repetate rânduri divorţul. Disperat şi profund întristat, Bandi rătăcea cu motocicleta şi a acceptat să ia masa la familia Hodacs Lajos. Acesta avea casa mare şi o proprietate întinsă în mijlocul oraşului Reşita. Lajos era subinginer la Uzinele Metalurgice Reşita, era bine-văzut, câştiga bani frumoşi şi familia era împlinită. Hodacs Elisabeta ( Erzsi) era casnică şi s-a ocupat de creşterea singurului băiat pe nume Laly. Aveau servitori şi totul părea să prospere în perioada interbelică. Casa era plină de mobile de epocă, din abanos sculptat, cu vitrine ticsite cu argintărie şi cristaluri fine. Covoarele persane, lucrate manual, împodobeau fiecare colt al casei. Cu doctorul erau prieteni şi îl invitau des la masă împreună cu prietenul lui tânăr avocat evreu. Acesta din urma s-a săturat de desele intentări de divorţ din partea soţiei şi după un timp i-a spus că dacă se mai întâmplă , el desface căsătoria. Bandi , că așa îl numeau prietenii, era devastat că nu îşi poate vedea copiii. A renunţat la tot, mobila, locuinţă şi a păstrat motocicleta. Lunar trimitea prin postă, pensia alimentară pentru cei doi copii. Avea o fotografie cu ei bust, de care nu s-a despărţit pană la moarte.

Laly un copil introvertit se temea de tatăl său , care era sever şi neînţelegător cu manifestările adolescentului. Primise în dar o bicicletă de care era tare mândru. Făcea plimbări lungi spre ieşirea din oraş şi spre gara din Reşiţa. Se retrăgea în camera lui, unde rămânea ore în sir să citească. Se ferea din calea tatălui său. Într-o zi a trebuit să fie dus cu salvarea la Spitalul orăşenesc, cu febra foarte mare. Avea o rană la genunchi de la o căzătură cu bicicleta şi , de frică să nu fie certat, nu a spus nimănui. Rana s-a infectat şi a făcut septicemie. Cum pe vremea aceea nu erau antibiotice puternice în câteva zile a murit , lăsând o mare durere în familie. Luni întregi doamna Hodacs umbla ca o umbră la cimitir unde îşi jelea unicul fiu pierdut la 18 ani. Bandi, înalt, brunet cu o tristeţe nefirească în priviri, vizita familia Hodacs. Aducea picături calmante pentru a- i scoate din depresie. Le măsura tensiunea arterială şi le verifica pulsul.

In 1946 cu un grup de medici secundari, toţi tineri cu studii la Cluj şi Bologna, a fost angajat la spitalul din Reşiţa, care s-a extins ca număr de paturi şi secţii, după necesităţile Combinatului Siderurgic.